Cum ajungem acolo și cum ne întoarcem (bilet de avion, transfer, mașină de închiriat, viză, reguli, sfaturi)

Dinspre Europa, deloc surprinzător, transportul aerian este dominat de companiile aeriene naționale olandeză și franceză (ei au așa ceva). KLM operează zilnic zboruri de pe aeroportul Schiphol din Amsterdam (https://www.klm.hu/), iar Air France ( https://wwws.airfrance.hu/hu), de pe aeroportul Charles de Gaulle din Paris. Merită să rezervi biletele din timp, pentru că prețurile cresc de obicei pe măsură ce se apropie data călătoriei, iar avioanele sunt aproape întotdeauna pline. Pentru ambele companii găsești conexiuni bune de pe aeroporturile mari din Europa. Dacă prinzi o conexiune convenabilă, călătoria durează în total aprox. 14 ore (2 ore din Europa spre Paris sau Amsterdam, două ore pentru escală, 9,5 ore pentru zborul transatlantic). Avioanele aterizează în toate cazurile pe aeroportul Princess Juliana ( https://www.sxmairport.com/), pe partea olandeză (ATENȚIE: oprește internetul pe telefon, altfel sosirea o să te coste foarte scump). Pe toate zborurile poți alege business class (https://www.youtube.com/watch?v=2x9zeiqHvvM), o variantă care poate merită luată în calcul din cauza duratei lungi a zborului (prețul este de aprox. trei ori mai mare), însă avioanele nu au first class. La business class, scaunul se transformă complet în pat, așa că poți ajunge odihnit la destinație (în schimbul unei grămezi de bani). Dacă vrei o soluție mai confortabilă, dar mai ieftină, poți lua în calcul și premium economy (https://www.youtube.com/watch?v=NWRyEQFnHOo), unde scaunele sunt mai late și pot fi înclinate oricând, dar nu se transformă în pat.

După ce ajungi pe insulă, ai două variante ca să ajungi la cazare (sau la barca ta): taxiul sau închirierea unei mașini (practic, nu există transport public pe care să te poți baza).

Taxiurile și taxiurile colective arată exact ca microbuzele cu numere străine pe care le vezi pe autostrăzi și care par gata să răpească o mireasă, cu diferența că au toate geamurile înnegrite și sunt de obicei microbuze ale unor mărci de mașini necunoscute în Europa. Șoferii sunt localnici de culoare, iar înainte de plecare e bine și se obișnuiește să discuți prețul cu ei. Să nu te mire însă dacă vând și altora locurile libere. Până în cel mai îndepărtat punct al insulei îți vor cere în jur de 20 USD de persoană. Pentru cursele mai scurte, prețul scade proporțional. Taximetriștii nu prea obișnuiesc să facă „șmecherii”, totul se poate discuta dinainte.

Bineînțeles, poți cere și transfer de la aeroport odată cu rezervarea hotelului, însă în practică asta înseamnă un taxi colectiv (pe care îl găsești din belșug la aeroport), la un preț ceva mai mare. Eu îl consider inutil. În taxi se plătește de obicei cu numerar, în dolari sau euro, așa că e bine să ai la tine.

Dacă stai mai mult timp sau dacă pentru tine e important să cunoști insula (ceea ce presupune deplasări), îți recomand neapărat să închiriezi o mașină. Sfatul meu e să alegi numai după mărime. Închiriază pur și simplu cea mai ieftină mașină în care încăpeți cu tot cu bagaje. Mașina obișnuită de pe insulă arată exact ca oferta de zi cu zi a unui parc de dezmembrări auto din Europa, așa că până și cu cea mai amărâtă mașină închiriată vei ieși în evidență printre localnici, fiindcă mașinile de închiriat sunt de obicei noi și în stare bună.

Firmele de închirieri se află de obicei aproape de aeroport, dar, cum nu există trotuar, fiecare firmă asigură transferul cu microbuzul până la sediul ei. Mașinile, inscripționate din belșug cu numele firmei, parchează vizavi de ieșire, la câteva zeci de metri. Iar agenții companiilor își caută clienții chiar la ieșire. Merită să rezervi din timp.

Pe insulă totul e cinstit și sigur, dar firmele de închirieri auto nu diferă de celelalte firme similare din lume, așa că îți recomand mai degrabă să alegi companii internaționale cunoscute. Dacă fac totuși vreo șmecherie, de cele mai multe ori e că nu îți returnează garanția imediat, ci chiar și cu o lună întârziere. Îți vor oferi întotdeauna diverse asigurări suplimentare (desigur, contra cost), dar eu nu îți recomand să le iei, fiindcă sunt inutile. Mașina nu îți va fi furată sau spartă, iar dacă îți cade o nucă de cocos pe ea, asta este oricum exclus din riscurile acoperite (soluția: nu parca sub un palmier).

Permisul de conducere european este acceptat pe ambele părți, însă în multe cazuri garanția pentru închiriere poate fi achitată doar cu un card de credit (cardurile de debit nu sunt acceptate).

În prezent, noi, cetățenii europeni, nu avem nevoie de viză pentru a intra în scop turistic. Bineînțeles, dacă intenționezi să petreci aici mai mult de 90 de zile sau vrei să lucrezi ori să studiezi, trebuie să soliciți un permis de la autoritatea competentă.

Ce este foarte IMPORTANT: https://konzinfo.mfa.gov.hu/utazasi-tanacsok-orszagonkent/holland-kiralysag-reszet-kepezo-karib-tengeri-szigetek„ Cetățenii europeni pot intra pe insulele din Marea Caraibilor care fac parte din teritoriile de peste mări ale Regatului Țărilor de Jos (Aruba, insulele B.E.S., Curacau, St. Maarten) numai cu un pașaport valabil încă cel puțin 6 luni de la data intrării. Pe partea franceză ai putea intra practic și cu cartea de identitate, dar, cum aeroportul se află pe partea olandeză, trebuie să ții cont de regulile de acolo.

Nu există reguli speciale privind introducerea bunurilor, însă, deși insula este un teritoriu olandez și francez de peste mări, regulile ei nu sunt aceleași cu reglementările UE. Practic, asta înseamnă că, pe ambele părți, introducerea unor produse care nu sunt pentru uz personal este supusă taxelor vamale peste anumite cantități, de exemplu în cazul alcoolului sau al țigărilor. E bine să verifici dinainte limitele actuale de introducere pe pagina următoare: https://www.st-martin.org/us/travel-easy/formalities/